Ion de L.Rebreanu->Caracterizarea personajului principal

   L.Rebreanu prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune in constiinta literara specificul artei sale. Dintre romanele sale: "Ion", "Padurea spanzuratilor", "Adam si Eva", "Ciuleandra"; primul se evidentiaza prin prezentarea unei intregi umanintati rurale.
   Publicat in 1920, romanul prezinta spatiul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea in mod realist si are ca punct de plecare cateva dintre nuvelele cu care debuteaza scriitorul.
   Ion este un personaj eponim., realizat prin tehnica basoreliefului. El domina intreaga lume, ce graviteaza in jurul sau. Aceasta lume contribuie la evidentierea trasaturilor sale, a caracterizarii complexe cu insusiri contradictorii.
   Monografia satului ardelean se realizeaza treptat prin prezentarea obiceiurilor, traditiilor, problemelor taranilor, problema nationala. Nu intamplator romanul incepe cu descrierea jocului popular, scena antologica prin care autorul realizeaza mai multe obiective: introducetreptat personajele, descrie obiceiurile si sugereaza viitoarele conflicte.
   Ion este caracterizat in mod direct de catre narator beneficiind de un portret marcat de calitati: "Iute si harnic ca ma-sa", "munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra".  Elementul fundamental al conflictului, pamantul ii subordoneaza toate trasaturile "pamantul ii era drag ca ochii din cap", iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate ceea ce justifica dorinta patimoasa de-al avea: "toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult...".
   Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de conflictele in care sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca "unul dintre cei mai iubiti elevi, iar doamna Herdelea il considera un baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor si istet". Optica lor se va schimba cand Ion va trece in conflictul dintre invatator si preot, Ion fiind de partea celui din urma.
   Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul monologului interior "Ma molesesc ca o baba". Definitoru pentru personajul principal este conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii.(desi o iubeste pe Florica, fata frumoasa dar saraca, dorinta de posesie a pamantului il determina sa o aleaga pe Ana). Ana cea "uratica" dar bogata.
   Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si atitudinea personajelor, din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului.
   viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile: "Il cuprinsese o pofta salbatica sa imbratiseze bruma...".
   Personajul traieste o deplina voluptate a simturilor, a puterii si a trupului atunci cand vorbeste despre pamant. Din aceasta perspectiva, deznodamantul este previzibil. Ion va murii, ucis cu ajutorul unei unelte a pamantului, sapa.
   Ion este un personaj memorabil, ipostaza a omului simplu dar supus destinului tragc de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui: pamantul, stihie.

Morometii-Marin Preda.Caracterizare personaj principal-Ilie Moromete

Morometii-Marin Preda.Caracterizare personaj principal-Ilie Moromete

   Debutul extraordinar al lui Marin Preda nu l-a impus, pe cat era de asteptat, ca prozator, poate si din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. Abia aparitia "Morometilor" (vol. I 1955) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o reprezenta formula sa epica. Romanul a fost intampinat favorabil si nici mai tarziu interesul criticii nu a scazut. S-a pronuntat destul de repede cuvantul "capodopera" si de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat comparatia cu acest model.
   Personajul principal al operei este Ilie Moromete,fiind personaj eponim,dinamic si in acelasi timp regresiv,deoarece involueaza.
   Este caracterizat de catre narator,ca fiind:"Om intre doua varste,pe care mari bucurii sau mari nenorociri il pot schimba".
   Are o personalitate puternica si bine conturata,iar dupa cum se observa,exista o mare deosebire intre Moromete de la inceputul romanului si Moromete de la finalul romanului.
La inceput este vorbaret,lucru pe care Catrina i-l reproseaza tot timpul,este dornic de comunicare,asa se explica vizita lui duminicala in Poiana lui Iocan. Pe cand la final,va fi tacut,inchis in sine.
   Este tipul taranului roman din Campia Dunarii din perioada interbelica.
   Casatorit a doua oara,are o familie numeroasa pe care incearca sa o tina unita.
   Tine la valorile satului,fiind refractar la tot ce inseamna civilizatie,modernitate citadina.
   Incearca sa nu vanda din pamant,pentru ca acesta ii asigura traiul si un statut in societate,iar mai tarziu revine drept zestre copiilor.
   Este tipul taranului filozof si demonstreaza acest lucru in Poiana lui Iocan,unde citeste ziarul,dar este in stare sa si comenteze anumite evenimente,are pareri,este un om calculat.
   O personalitate bine conturata,chiar daca nu are o cultura si o educatie deosebita.
   Poseda arta disimularii,pentru ca desi este pus in situatia de a plati impozitul,incearca sa amane.
   Un tata autoritar,din incercarea de a-si tine unita familia.Este o autoritate pe care copiii i-o vor reprosa si sub influenta Mariei Moromete i-o vor submina.
   Intra in conflicte puternice cu cei trei baieti,pe de alta parte si cu Niculae,pe care nu vroia sa-l lase la scoala.Intra intr-o relatie de conflict cu sora sa,cea care alimenteaza conflictul cu cei trei baieti.
Este o fire reflexiva,deoarece este in stare sa mediteze atat asupra unor probleme personale,cat si asupra unor probleme generale.
   Schimbarile profunde produse asupra lui Moromete aveau sa se extinda in curand asupra intregului sat , „trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial . Timpul nu mai avea rabdare”.   Personajul principal al romanului „Morometii” de Marin Preda , Ilie Moromete este un contemplativ inteligent , temperat , un taran filozof, iubind linistea si mai ales iubind libertatea , independenta de gandire si exprimare a opiniilor.

Creanga de aur M.Sadoveanu-Comentariul literar

Creanga de aur M.Sadoveanu-Comentariul literar

    Romanul lui Sadoveanu cu cele mai profunde semnificatii mitice, este "Creanga de aur" (1933), povestire filosofica. Mihail Sadoveanu prezinta vremea arhaica a magilor care continua initierea in tainele lumii.
   In expozitia romanului, profesorul Stamian, aflat intr-o tabara organizata incepea istorisirea despre evenimentele ce au avut loc in Bizant, in 787, cu diverse conflicte interne si primejdii carora imparateasa Irina incerca sa le faca fata.
    In anul 780, Kesarian Breb, un taran din Dacia, este trimis de al treilea si doilea decheneu, preot al lui Zamolxe, sa se initieze in tainele lumii la templele egiptenilor si sa afle rosturile noii credinte care se raspandeste cu repeziciune in tot Bizantul.
    Breb isi uimeste semenii cu darurile sale neobisnuite: citeste pe buze de la distanta, asculta glasul animalelor si mai ales citeste in semnele tainice ale viitorului.
    In calatoria sa de a indeplini misiunea, Kesarion a fost urmat de un slujitor, un dac crestin.
   In anul 787 Kesarion a plecat spre marele Bizant spre a pune in aplicare planul batranului decheu. In Bizant l-a cunoscut pe episcopul Platon un dar pentru Filaret; A reusit sa renoveze vechile biserici crestine si icoanele din acestea.
    In drumul lor spre Amnia cei doi au poposit la un han de unde au aflat de la Filaret, un cunoscut in intreg tinutul pe bunatatea si sfintenia acestuia caruia i-a darut darul pe care Platon i-l timisese, zece magari incarcati cu grau. La vederea darului, Filaret si familia lui s-au bucurat nespus.
    La casa lui Filaret, Kesarion a cunoscut-o pe Maria, nepoata lui Filaret careia i-a dat sa probeze conturul imparatesc si potrivindui-se perfect a fost dusa la palat pentru a fi prezentat lui Constantin si Irina cu scopul intrecerii a inca nousprezece fete frumoase spre a devenii sotia lui Constantin.
    Maria a castigat concursul ajungand in cele din urma sotia lui Constantin, la nunta imparateasca participand si familia Mariei care s-a mutat la casa imparateasca.
    Constantin a fost necedincios sotiei sale Maria dar si mamei sale, in cele din urma a fost incoronat inlocuind-o pe mama sa irina si renegand-o pe sotia sa Maria casatorindu-se cu Teodata.
    Maria a fost alugata din Bizant, dusa in insula Printeselor unde a fost obligata sa se prostitueze si nu i-au permis sa ajunga decat la priveghiul bunicului ei nu si al bunicii acesteia.
   In Bizant poporul l-a detronat pe Constantin.
   Cand Kesarion s-a intors in Dacia, Constantin il omorase pe episcopul Platon si pe Alexie Moseles.
   Astfel Kesarion Breb devine ultimul decheneu. El a iesit pentru a binecuvanta oamenii Daciei, despre care auzind de la slujitorul sau, Constantin ca multi sustineau ideea ridicarii unor manastiri crestine in Dacia.
    Tema romanului "Creanga de aur", simbol al nemurii, al intelepciunii si al cunoasterii releva principalele atribute ale lui Kesarion Breb.
    Personajele lui Sadoveanu sunt tipice pentru constructia unui spatiu organizat, a unei "lumi dincolo de lume".
   Practic, scriitorul ne ofera un veritabil jurnal intim, dar oarecum intors pe dos, totul cu o savanta strategie a discontinuitatii. Tocmai aceasta voluptate a discontinuitatii seduce si implica orice cititor. In concluzie se poate afirma ca opera literara sadoveniana "Creanga de aur" este un roman mitic simbolistic.